(sec-har-sectiuni-tehnice)= # Secțiuni geologice tehnice prin amplasamente de construcții ````{admonition} Intuiție :class: tip ```{include} ../casete/06_harti_sectiuni/har_sectiuni_tehnice.md ``` ```` Spre deosebire de secțiunea geologică regională, construită din hartă și din contururi de suprafață ({numref}`Secțiunea %s `), **profilul geologic-geotehnic** al unui amplasament de construcții se întocmește, în primul rând, pe baza forajelor executate în cadrul investigației geotehnice ({numref}`Capitolul %s `), completate, unde este cazul, cu date de suprafață și cu profile geofizice. Construirea lui reia principiile corelării stratigrafice ({numref}`Secțiunea %s `): coloanele litologice ale forajelor ({numref}`Secțiunea %s `), așezate la distanțele reale dintre ele și la cotele reale ale gurii fiecărui foraj, sunt unite prin linii de corelare care urmăresc aceleași strate de la un foraj la altul. Un profil geotehnic complet ({numref}`Figura %s `) trebuie să conțină: cota terenului și cota gurii fiecărui foraj; coloana litologică a fiecărui foraj, cu limitele stratelor descrise conform SR EN ISO 14688-1 {cite:p}`SR_EN_ISO_14688_1`; liniile de corelare dintre foraje, trasate cu linie continuă acolo unde corelarea este sigură și cu linie întreruptă acolo unde este interpretată; nivelul hidrostatic (NH) măsurat în fiecare foraj, unit printr-o linie care aproximează suprafața piezometrică; și, atunci când secțiunea servește direct proiectării, conturul construcției, cu cota de fundare și adâncimea excavațiilor (subsol, fundații). Exemplul din {numref}`Figura %s ` arată un profil didactic prin patru foraje (F1–F4), amplasate la 25, 30 și, respectiv, 25 m unul de altul, sub o clădire cu subsol (S+P+4E) fundată la cota 84,00 m: succesiunea traversată este alcătuită din sol vegetal sau umplutură (0,5–0,8 m), un praf argilos gălbui de tip loessoid (până la 3,4–4,8 m), o argilă cafenie, plastic vârtoasă (până la 7,9–9,2 m) și, la bază, un nisip cu pietriș îndesat; nivelul hidrostatic, cu adâncimi între 5,1 și 6,1 m, se situează chiar deasupra cotei de fundare, ceea ce impune verificarea influenței apei subterane asupra excavației și a fundației. ```{figure} ../figures/svg/har-profil-geotehnic.svg :name: fig-har-profil-geotehnic :width: 98% Profil geologic-geotehnic construit din patru foraje (F1–F4), cu corelarea stratelor, nivelul hidrostatic (NH) și cota de fundare a unei clădiri cu subsol (S+P+4E) – exemplu didactic. Scara orizontală 1:1 000, scara verticală 1:250 (exagerare verticală $4\times$, relația {eq}`eq-har-exagerare`). ``` **Cerințele NP 074-2022.** Normativul privind documentațiile geotehnice pentru construcții {cite:p}`NP074-2022` cere ca studiul geotehnic să includă, printre planșele obligatorii, profilul geologic-geotehnic al amplasamentului (sau mai multe profile, pentru amplasamente mari ori neomogene), trasat prin punctele de investigare astfel încât să surprindă cât mai fidel variabilitatea terenului ({numref}`Secțiunea %s `) pe direcția cea mai defavorabilă pentru lucrare. Profilul trebuie corelat cu planul de situație (care arată amplasarea forajelor și traseul secțiunii, exact ca traseul A–B de pe o hartă geologică, {numref}`Secțiunea %s `), cu fișele forajelor și cu rezultatele încercărilor de laborator, iar unitățile geotehnice delimitate pe profil trebuie să corespundă modelului geotehnic (profilul de calcul) folosit ulterior la dimensionarea fundațiilor. Profilul geotehnic este, de aceea, punctul de întâlnire dintre geologie și proiectare: orice simplificare nejustificată a lui – o corelare forțată între foraje îndepărtate, ignorarea unei lentile sau a unei paleo-suprafețe ({numref}`Secțiunea %s `) – se propagă direct în calculul de fundare. ::::{admonition} De ce nu se poate proiecta fără hartă și secțiune geologică :class: important Harta și secțiunea geologică nu sunt exerciții didactice, ci documentele pe care se bazează deciziile de amplasare și de proiectare din faza incipientă a unui proiect. O hartă geologică regională arată, înainte de primul foraj, dacă amplasamentul se află pe teren omogen sau traversează o falie, un contact litologic sau o zonă de cute, informație care determină numărul și dispunerea forajelor necesare ({numref}`Capitolul %s `). O secțiune geologică sau geotehnică bine construită, cu stratele corelate corect și cu poziția reală (nu aparentă) a înclinărilor, permite anticiparea variației laterale a terenului de fundare între punctele investigate – exact zona în care apar cele mai multe surprize de execuție și, în cazurile grave, avarii sau accidente ({numref}`Capitolul %s `). Măsurarea corectă a poziției stratelor și a discontinuităților cu busola geologică, aparent o deprindere elementară de teren, condiționează la fel de mult siguranța unei lucrări ca și calculele ulterioare de rezistență sau de stabilitate {cite:p}`price2009,boti1986`. :::: Momentul adevărului pentru orice secțiune geologică tehnică este deschiderea excavației: pereții ei arată succesiunea reală a stratelor, care trebuie comparată cu cea desenată din foraje ({numref}`Figura %s `). ```{figure} ../figures/foto/foto/perete_piloti_excavatie.jpg :name: fig-har-perete-piloti :width: 75% Excavație adâncă susținută cu un perete din piloți forați și cu șpraițuri metalice. Deschiderea excavației permite verificarea directă a secțiunii geologice tehnice întocmite din foraje (foto: I. Boți). [DE COMPLETAT: lucrarea, locul și anul] ```