(nc_oc)=
# Normal consolidat, supraconsolidat și memoria pământului

```{admonition} Intuiție
:class: tip
Un burete pe care l-ai strâns tare și apoi l-ai lăsat liber nu revine la forma inițială — rămâne puțin mai comprimat și, dacă îl strângi din nou, abia îl simți opunând rezistență până ajungi la strângerea de dinainte. Buretele **își amintește** cât de tare a fost strâns. Pământul la fel: cea mai mare încărcare din istoria lui lasă o urmă în structura granulelor.
```

## Presiunea de preconsolidare $\sigma'_p$

Cel mai mare efort efectiv vertical pe care pământul l-a suportat vreodată se numește **presiune de preconsolidare** $\sigma'_p$ (sau $\sigma'_c$, $\sigma'_{vmax}$). Pe curba edometrică este punctul de cotire între URL (pe care urcăm la reîncărcare) și NCL. În practică se determină grafic (construcția Casagrande) sau prin metode mai noi; pentru noi contează ce **înseamnă**.

## Gradul de supraconsolidare OCR

$$
\boxed{\,\mathrm{OCR} = \frac{\sigma'_p}{\sigma'_{v0}}\,}
$$

unde $\sigma'_{v0}$ este efortul efectiv vertical **actual**, *in situ*.

| OCR [–] | Denumire | Cum a ajuns așa |
|---|---|---|
| = 1 | normal consolidat (NC) | nu a fost niciodată încărcat mai mult: argile marine recente, umpluturi hidraulice, depozite în curs de consolidare |
| 1–3 | ușor supraconsolidat | mică eroziune, oscilații ale nivelului apei, îmbătrânire |
| 3–10 | supraconsolidat (OC) | eroziune a câtorva zeci de metri; uscare (desicare); ghețar topit |
| > 10 | puternic supraconsolidat | argile vechi, erodate masiv (ex. London Clay); valorile cele mai mari apar aproape de suprafață, unde efortul actual este mic |

## De ce contează atât de mult

Două probe din **același** pământ, la **același** $\sigma'_{v0}$, dar cu OCR diferit:

| | NC (OCR = 1) | OC (OCR = 8) |
|---|---|---|
| poziție pe grafic | pe NCL | sub NCL, pe o URL |
| indice al porilor | mai mare (afânat) | mai mic (îndesat) |
| tasare la o încărcare suplimentară | mare (urmează NCL, pantă $C_c$) | mică (urmează URL, pantă $C_s$), până la $\sigma'_p$ |
| la forfecare (cap. 3) | se contractă, generează $\Delta u > 0$ | se dilată, generează $\Delta u < 0$, are vârf de rezistență |

Ultima linie este anticiparea întregii teorii a stării critice: **poziția față de NCL** (deci față de linia stării critice, vom vedea) decide dacă pământul se contractă sau se dilată la forfecare, dacă are vârf sau nu, dacă este „sigur” sau „periculos” nedrenat.

```{figure} ../figures/svg/nc_oc.svg
---
width: 80%
name: fig_nc_oc
---
Aceeași argilă, la același efort actual $\sigma'_{v0}$: proba NC se află pe NCL (punct A); proba OC a fost cândva la $\sigma'_p$ (punct B), apoi descărcată pe URL până la același $\sigma'_{v0}$ (punct C). C este **mai jos** decât A: pământul supraconsolidat este mai îndesat.
```

## Memoria se poate pierde

Dacă încărcăm o probă OC peste $\sigma'_p$, ea revine pe NCL și „uită” vechea preconsolidare; noua presiune de preconsolidare devine efortul maxim atins acum. Memoria pământului este întotdeauna **ultimul maxim**. În Cam-Clay, această memorie va fi chiar parametrul de ecruisare: mărimea suprafeței de curgere, $p'_0$.

```{admonition} Un cuvânt despre nisipuri
:class: warning
La nisipuri, edometrul arată curbe asemănătoare, dar „memoria” nu se formează prin încărcare (nisipul se comprimă foarte puțin), ci prin **modul de depunere**: un nisip poate fi afânat sau îndesat la același efort fără să fi fost vreodată încărcat diferit. De aceea OCR este un concept puțin util la nisipuri; acolo vom folosi **parametrul de stare** $\psi$, definit în {ref}`stare`. Ideea rămâne însă aceeași: ce contează este *unde ești față de linia de referință*.
```