3.2.4. Roci vulcanice (efuzive)

Intuiție

Lava se răcește în zile sau ani, nu în milenii: cristalele nu apucă să crească, iar gazele rămân prinse ca niște bule. De aceea rocile vulcanice sunt fine, uneori sticloase sau poroase, și vin la pachet cu straturi de cenușă cimentată, care sunt mult mai slabe decât lava.

Rocile vulcanice se consolidează rapid din lave la suprafață sau în apropierea ei; au structuri afanitice, adesea porfirice (fenocristale formate în adâncime, într-o masă fundamentală microcristalină sau sticloasă formată la suprafață) și texturi frecvent fluidale sau poroase. Fiecare rocă vulcanică are un echivalent plutonic cu aceeași compoziție chimică: riolit – granit, dacit – granodiorit, trahit – sienit, andezit – diorit, bazalt – gabrou, fonolit – sienit nefelinic. În România, rocile vulcanice neogene formează lanțul Oaș–Gutâi–Țibleș–Călimani–Gurghiu–Harghita și apar în Munții Apuseni; andezitele și bazaltele sunt principalele surse de cribluri și piatră pentru drumuri. Rocile piroclastice sunt tratate în Secțiunea 3.2.4.1.

Tabelul 3.20 Descriere petrografică macroscopică — Riolit

Structură
cristalinitate	hipocristalină
dim. absolută	afanitică
dim. relativă	porfirică
forma cristalelor	fenocristale idiomorfe în masă fundamentală microcristalină
Textură
orientare	masivă sau fluidală
ocupare spațiu	compactă
Compoziție mineralogică	cuarț \(\ce{SiO2}\), feldspat alcalin \(\ce{KAlSi3O8}\), albit \(\ce{NaAlSi3O8}\), biotit, hornblendă; A(+++), Q(++), P(+)

Foto: I. Boți.

Tabelul 3.21 Descriere petrografică macroscopică — Dacit

Structură
cristalinitate	hipocristalină
dim. absolută	afanitică
dim. relativă	inechigranulară (porfirică)
forma cristalelor	fenocristale în masă fundamentală microcristalină
Textură
orientare	masivă (neorientată)
ocupare spațiu	compactă
Compoziție mineralogică	plagioclaz \(\ce{(Na,Ca)(Si,Al)4O8}\), cuarț \(\ce{SiO2}\), feldspat alcalin, biotit, hornblendă, piroxen; P(++), Q(+), A(+)

Sursa: John, 2020.

Tabelul 3.22 Descriere petrografică macroscopică — Trahit

Structură
cristalinitate	hipocristalină
dim. absolută	afanitică
dim. relativă	inechigranulară (porfirică)
forma cristalelor	fenocristale hipidiomorfe
Textură
orientare	masivă sau fluidală (textură trahitică)
ocupare spațiu	compactă
Compoziție mineralogică	feldspat alcalin (sanidin) \(\ce{(K,Na)AlSi3O8}\), plagioclaz, hornblendă, biotit, piroxen; A(+++), P(+), Q(\(-\))

Sursa: Hartman, 2025.

Tabelul 3.23 Descriere petrografică macroscopică — Andezit

Structură
cristalinitate	hipocristalină
dim. absolută	afanitică
dim. relativă	inechigranulară (porfirică)
forma cristalelor	fenocristale de plagioclaz și hornblendă
Textură
orientare	masivă
ocupare spațiu	compactă
Compoziție mineralogică	plagioclaz \(\ce{(Na,Ca)(Si,Al)4O8}\), piroxen, hornblendă, biotit, feldspat alcalin subordonat; P(+++), Px/Hb(++), A(+)

Sursa: Laedri, 2014.

Tabelul 3.24 Descriere petrografică macroscopică — Bazalt

Structură
cristalinitate	hipocristalină
dim. absolută	afanitică
dim. relativă	echigranulară sau slab porfirică
forma cristalelor	microcristale în masă fundamentală
Textură
orientare	masivă
ocupare spațiu	compactă sau vacuolară
Compoziție mineralogică	plagioclaz calcic \(\ce{(Ca,Na)(Si,Al)4O8}\), augit \(\ce{(Mg,Fe,Ca)Si2O6}\), olivină \(\ce{(Mg,Fe)2SiO4}\); P(+++), Px(++), Ol(+)

Sursa: Daniele, 2018.

Tabelul 3.25 Descriere petrografică macroscopică — Fonolit

Structură
cristalinitate	hipocristalină
dim. absolută	afanitică
dim. relativă	porfirică
forma cristalelor	fenocristale de sanidin și nefelin
Textură
orientare	masivă (neorientată)
ocupare spațiu	poroasă
Compoziție mineralogică	feldspat alcalin \(\ce{(K,Na)AlSi3O8}\), nefelin \(\ce{(Na,K)AlSiO4}\), leucit, sodalit, hornblendă, piroxen, biotit; A(++), F(nefelin +++)

Sursa: Morris, 2013.

Tabelul 3.26 Descriere petrografică macroscopică — Tefrit

Structură
cristalinitate	hipocristalină
dim. absolută	afanitică
dim. relativă	porfirică
forma cristalelor	fenocristale de piroxen și plagioclaz
Textură
orientare	masivă (neorientată)
ocupare spațiu	poroasă
Compoziție mineralogică	plagioclaz \(\ce{(Ca,Na)(Si,Al)4O8}\), nefelin \(\ce{(Na,K)AlSiO4}\), leucit \(\ce{KAlSi2O6}\), piroxen, olivină, hornblendă; P(++), F(nefelin ++)

Sursa: Roll-Stone, 2009.

3.2.4.1. Roci piroclastice

Rocile piroclastice se formează din materialul fragmentar (tefra) expulzat de erupțiile vulcanice explozive și depus prin cădere din atmosferă sau prin curgeri de cenușă și gaze fierbinți. După dimensiunea fragmentelor, nomenclatura IUGS (Le Maitre et al., 2002) distinge cenușa vulcanică (\(<\) 2 mm), lapilii (2–64 mm) și blocurile (fragmente colțuroase) sau bombele (fragmente rotunjite, modelate în zbor din lavă încă plastică) de peste 64 mm. Rocile consolidate corespunzătoare sunt tuful vulcanic (din cenușă – Figura 3.32), tuful cu lapili, aglomeratul vulcanic (din bombe, cu matrice de cenușă – Figura 3.33) și breccia vulcanică (din blocuri). Ignimbritele (Figura 3.34) rezultă din curgerile piroclastice de mare temperatură, în care fragmentele de sticlă și de piatră ponce se sudează (tuf sudat), formând o rocă compactă, adesea cu textură fluidală; perlitul (Figura 3.35) este o sticlă vulcanică acidă, hidratată, cu fisuri concentrice caracteristice, care prin încălzire bruscă expandează de 10–20 de ori și dă un agregat ușor pentru betoane și tencuieli termoizolante. După compoziție, tufurile pot fi riolitice, dacitice, andezitice sau bazaltice; pe măsura depărtării de centrul eruptiv cenușa se amestecă cu sedimente obișnuite, formând tufite. În România, cele mai importante roci piroclastice sunt tufurile vulcanice neogene din Bazinul Transilvaniei, între care tuful de Dej – un tuf riodacitic badenian, cu vârsta radiometrică de circa 15 Ma, reper stratigrafic pentru întregul bazin (Szakács et al., 2012) –, tufurile asociate lanțului vulcanic Călimani–Gurghiu–Harghita și cele din Munții Apuseni și din Subcarpați. Tufurile compacte au fost folosite tradițional ca piatră de construcție ușoară, ușor de prelucrat, iar tufurile zeolitice și cele fin măcinate ca adaos puzzolanic în cimenturi. Din punct de vedere geotehnic, tufurile sunt roci cu porozitate mare, cu rezistență redusă și puternic dependentă de umiditate, alterabile (sticla vulcanică se transformă în minerale argiloase, în special smectite, și în zeoliți), cu tendință de umflare și de înmuiere; versanții tăiați în tufuri și în alternanțe de tufuri cu marne sunt frecvent afectați de alunecări (Capitolul 8), iar agregatele cu sticlă vulcanică sunt suspecte de reacție alcalii–silice.

Figura 3.32 Tuf vulcanic dacitic

Figura 3.33 Aglomerat vulcanic riodacitic

Figura 3.34 Ignimbrit

Figura 3.35 Perlit

Roci piroclastice și sticle vulcanice (foto: colecția Laboratorului de Geotehnică UTCB [DE VERIFICAT: sursa fotografiilor]).