3.4. Roci sedimentare#
Intuiție
Rocile sedimentare sunt arhiva suprafeței: tot ce a fost fărâmițat, cărat, depus sau precipitat ajunge strat peste strat. Acoperă trei sferturi din uscat, deci sunt terenul de fundare obișnuit; „pământurile” geotehnicianului sunt roci sedimentare încă necimentate.
Rocile sedimentare se formează la suprafața Pământului, în condiții de presiune și temperatură scăzute, prin acumularea și consolidarea (diageneza) materialului rezultat din distrugerea rocilor preexistente, prin precipitarea chimică a substanțelor dizolvate în apă sau prin acumularea resturilor de organisme. Deși reprezintă doar circa 5 % din volumul scoarței, ele acoperă aproximativ 75 % din suprafața continentelor și constituie terenul de fundare al marii majorități a construcțiilor. Procesele care conduc la formarea lor sunt: alterarea (dezagregarea fizică și descompunerea chimică a rocilor), transportul (prin apă, vânt, gheață, gravitație), sedimentarea (depunerea în bazine) și diageneza (compactare, cimentare, recristalizare, care transformă sedimentul afânat în rocă).
Caracterele generale ale rocilor sedimentare sunt stratificația (dispunerea în strate separate de suprafețe de stratificație), porozitatea ridicată, prezența fosilelor și marea variabilitate laterală și verticală. După geneză se disting patru mari grupe, tratate în continuare: rocile reziduale, rocile detritice (allogene), rocile de precipitație chimică (autigene) și rocile biogene (organogene). Înainte de descrierea rocilor sunt prezentate texturile, structurile și mediile de sedimentare (Secțiunea 3.4.1), necesare pentru înțelegerea caracterelor lor.
Rocile sedimentare și pământurile
În geotehnică, rocile sedimentare necimentate sau slab cimentate (pietrișuri, nisipuri, prafuri, argile, loess) sunt numite pământuri și se clasifică granulometric conform SR EN ISO 14688-1: blocuri (\(>\) 200 mm), bolovăniș (63–200 mm), pietriș (2–63 mm), nisip (0,063–2 mm), praf (0,002–0,063 mm) și argilă (\(<\) 0,002 mm). Ele constituie terenul de fundare obișnuit în câmpii, lunci și podișuri și fac obiectul geotehnicii. Rocile sedimentare cimentate (gresii, conglomerate, calcare) au comportare de rocă, dar cu rezistențe mult mai variabile decât rocile magmatice, în funcție de natura cimentului (silicios, carbonatic, argilos, feruginos) și de gradul de alterare.
În această secțiune: