4.4. Linia stării critice: \(M\) și \(\Gamma\)#
Intuiție
În capitolul 3 am văzut că, la deformații mari, toate probele ajung într-o stare în care \(\tau\) și \(e\) nu se mai schimbă — și că acea stare depinde doar de efortul normal. În limbajul nou: pentru fiecare \(p'\) există un singur \(q_{cs}\) și un singur \(v_{cs}\). Mulțimea acestor puncte \((p', q_{cs}, v_{cs})\) este o curbă în spațiu: linia stării critice, CSL. Are o proiecție în fiecare plan, și fiecare proiecție are un parametru.
4.4.1. În planul eforturilor: \(M\)#
Experimental, punctele de stare critică se aliniază pe o dreaptă prin origine:
\(M\) (adimensional) este panta liniei stării critice în planul \(q\)–\(p'\). Este echivalentul lui \(\tan\varphi'_{cs}\) din cutia de forfecare, tradus în coordonate Cambridge. Pentru compresiune triaxială:
\(\varphi'_{cs}\) |
20° |
25° |
30° |
33° |
36° |
|---|---|---|---|---|---|
\(M\) [–] (compresiune) |
0,77 |
0,98 |
1,20 |
1,33 |
1,46 |
Ordinul de mărime de ținut minte: \(M \approx 1\) la argile, \(M \approx 1{,}2\)–\(1{,}5\) la nisipuri.
De ce trece prin origine
Pentru că la stare critică \(c' = 0\). Orice „coeziune” măsurată pe înfășurătoarea de vârf provine din dilatanță sau din structură (cimentare, îmbătrânire) — lucruri pe care forfecarea mare le distruge. La stare critică rămâne doar frecarea: o dreaptă prin origine.
Extensiune
În extensiune triaxială (\(\sigma'_a < \sigma'_r\)), același \(\varphi'_{cs}\) dă o pantă diferită, \(M_e = 6\sin\varphi'_{cs}/(3+\sin\varphi'_{cs})\), mai mică (pentru 30°: \(M_e = 0{,}86\) față de \(M_c = 1{,}20\)). Linia stării critice nu este simetrică față de axa \(p'\) — o consecință a faptului că criteriul Mohr–Coulomb nu depinde de \(\sigma'_2\), iar \(q\) da. În carte vom lucra aproape numai în compresiune și vom scrie \(M\) pentru \(M_c\).
4.4.2. În planul de compresiune: \(\Gamma\)#
Tot experimental, punctele de stare critică se aliniază, în \(v\)–\(\ln p'\), pe o dreaptă paralelă cu NCL:
panta este același \(\lambda\) ca al liniei de compresiune normală — un fapt experimental remarcabil și o ipoteză de bază a modelului;
\(\Gamma\) (gamma mare) este valoarea lui \(v\) pe CSL la \(p' = 1\) kPa; fixează poziția dreptei. Pentru că CSL este sub NCL (un pământ forfecat până la stare critică este mai îndesat decât unul doar comprimat la același \(p'\)), avem \(\Gamma < N\).
Diferența \(N - \Gamma\) este mică și, în Cam-Clay, nu este un parametru liber: modelul o prezice din \(\lambda\) și \(\kappa\) (\(N - \Gamma = \lambda - \kappa\) în Cam-Clay original, \((\lambda-\kappa)\ln 2\) în Cam-Clay modificat — cap. 6). Deocamdată tratează \(\Gamma\) ca pe o constantă măsurată.
Figura 4.3 Linia stării critice în cele două proiecții. Stânga: \(q = Mp'\) în planul eforturilor, cu drumuri drenate (3:1) pornind de la \(p'_0\) = 100, 200, 300 kPa și oprindu-se pe CSL. Dreapta: \(v = \Gamma - \lambda\ln p'\) în planul de compresiune, paralelă cu NCL (\(v = N - \lambda\ln p'\)) și sub ea; aceleași drumuri coboară de pe NCL pe CSL.#
4.4.3. Cum se măsoară#
Dintr-o serie de încercări triaxiale (CD sau CU, NC sau OC — nu contează, exact asta e ideea) duse la deformații mari, luăm starea finală \((p'_f, q_f, v_f)\) a fiecăreia:
regresie \(q_f\) vs. \(p'_f\) prin origine ⇒ \(M\);
regresie \(v_f\) vs. \(\ln p'_f\) ⇒ \(\Gamma\) (și o verificare a lui \(\lambda\)).
În practică, deformațiile din triaxial (15–20 % axial) nu ajung mereu la stare critică la argile OC (se formează plane de forfecare); valorile se extrapolează. La nisipuri, aparatele moderne (triaxial cu lubrifiere, forfecare simplă) ajung mai aproape.
4.4.4. Valori pentru argile clasice (Schofield & Wroth, 1968)#
Argilă |
\(M\) [–] |
\(\Gamma\) [–] |
\(\lambda\) [–] |
\(\kappa\) [–] |
|---|---|---|---|---|
Weald Clay |
0,95 |
2,060 |
0,093 |
0,035 |
London Clay |
0,888 |
2,759 |
0,161 |
0,062 |
Cu \(M = 0{,}95\) ⇒ \(\varphi'_{cs} = 24{,}2°\); cu \(M = 0{,}888\) ⇒ \(22{,}7°\). Valori perfect normale pentru argile plastice.
Rezumat
CSL în \(q\)–\(p'\): \(q = Mp'\), prin origine; \(M \leftrightarrow \varphi'_{cs}\).
CSL în \(v\)–\(\ln p'\): \(v = \Gamma - \lambda\ln p'\), paralelă cu NCL și sub ea.
Cinci parametri: avem acum \(M\), \(\Gamma\), \(\lambda\), \(\kappa\), \(N\) — toți.